November 16, 2009
Trenul vietii
VIATA este ca o calatorie cu trenul : urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si triste adanca la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre : parintii nostri. Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestia sunt fratii nostri, prietenii nostrii si acei oameni minunati pe care ii iubim. Unele din aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca pe o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata sa ofere ajutor celor care au nevoie de el.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic…Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt compartiment si ne lasa singuri in aceasta etapa a vietii noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa ii gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, pentru ca locul de langa este deja ocupat. Nu face nimic, asa este calatoria : plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri…dar fara intoarcere. Deci trebuie sa facem calatoria in cel mai bun fel posibil. Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa scoatem ceea ce e mai bun din ei. Sa ne aducem aminte ca in fiecare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra. Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.
MISTERUL cel mai mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobori definitiv din tren si nici cand vor cobori cei care calatoresc alaturi de noi, nici macar cel de pe locul de langa. Cred ca o sa fiu cuprinsa de duiosie cand voi cobori definitiv din tren…Da, cred acest lucru. Despartirea de cativa prieteni pe care i-am avut pe parcursul calatoriei va fi dureroasa. Va fi trist sa ii las singuri pe cei dragi mie. Dar am speranta ca, o data si o data va veni si gara centrala, si am senzatia ca am sa ii vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut cand au urcat in tren. Ceea ce ma face fericita e ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.
Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc : CALATORIE PLACUTA!
Borcanul cu lectii de viata
Un profesor de filozofie statea in fata studenilor sai avand cateva
obiecte pe catedra. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a
luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre avand
diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca
borcanul este plin. Toti studentii au fost de acord ca borcanul
este plin. Apoi, a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in
borcan,scuturandu-l usor.Desigur,acestea s-au rostogolit printre
pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. I-a intrebat din
nou pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord
ca este plin, si au ras.Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care
l-a turnat in borcan,scuturandu-l usor.Desigur, nisipul a umplut
spatiul ramas liber.”Acum, spuse profesorul aratand spre borcan,
vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari
sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii
vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au
ramas, viata voastra tot ar fi completa.Pietricelele sunt
celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.Nisipul
reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in
borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si
pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va
consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea
niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la
lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra.Jucati-va cu
copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale,duceti-va
partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la
servici, sa faceti curat in casa,sa dati o petrecere sau sa duceti
gunoiul. aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile
care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile! Restul…este
doar nisip.” Exista si o continuare: Dupa ce toata lumea a fost de
acord ca profesorul umpluse borcanul si daduse lectia de viata,
parea ca nimic nu mai poate fi spus. Profesorul lua o sticla de suc
si o turna in borcan, care desi plin, absorbi intreaga cantitate de
lichid, printre pietre, pietricele si nisip. Acum era intr-adevar
plin. Si spuse: oricat de plina va va fi viata, intotdeauna veti
gasi loc si pentru un suc cu prietenii!
Viata ca un fluture albastru
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Hello world!
Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!
